Indiferent dacă înțărcați bebelușul din motive de sănătate, din cauza locului de muncă, școlii, lipsei de energie pentru a alăpta, sau pentru că copilul este prea mare, este o decizie foarte dificilă atât pentru dumneavoastră, cât și pentru copil.

În primele săptămâni după naștere, sânii produc colostru, care conține cele mai ridicate niveluri de nutrienți și anticorpi, de aceea este mai bine să amânați înțărcarea până după luna a 3-a. Rețineți, totuși, că cea mai bună opțiune este să alăptați bebelușul timp de cel puțin 6 luni, până când începeți să introduceți alimente solide.

Înainte de a începe înțărcarea copilului, trebuie să fiți sută la sută sigură că aceasta este o decizie bună și că nu veți începe din nou să alăptați, influențată de emoții. Menționez acest lucru aici, pentru că am trecut prin situație de două ori și fiecare caz a fost diferit. Prima dată am renunțat după câteva zile și, în consecință, mi-am alăptat copilul mai mare foarte mult. Într-adevăr, am avut mai multe încercări de înțărcare, dar s-au terminat întotdeauna la fel: crize de isterie, nopți nedormite și nervi. Cu copilul mai mic – o fetiță, nu am avut astfel de probleme. Am decis să o înțarc când avea un an, iar dieta ei era deja destul de diversificată. După părerea mea, cea mai simplă metodă de înțărcare a copilului este reducerea treptată a alăptării în favoarea alimentelor noi. O astfel de schimbare nu este dificilă nici pentru un copil, nici pentru mamă.

Există numeroase metode de înțărcare a unui copil, prin urmare, este dificil de spus care va fi cea mai bună pentru copilul dumneavoastră. Dacă copilul este puternic atașat de mamă, poate fi dificil pentru el să înceteze brusc suptul la sân.

Adevărul este că nu există o metodă universală. Fiecare copil este diferit și o astfel de schimbare trebuie abordată individual. Merită, totuși, să ne inspirăm din experiența altor mame care s-au confruntat cu această problemă. Prin urmare, am întrebat câteva prietene apropiate și am notat experiența lor legată de înțărcare. Poate că una dintre metodele descrise mai jos va fi o soluție ideală pentru dumneavoastră.

Pas cu pas

Concediul meu de maternitate urma să se încheie în mai puțin de o lună și trebuia să mă întorc la muncă. Mi-a fost greu să-mi imaginez că alăptez nefiind acasă – să colectez laptele cu pompa și îmi hrănesc fetița cu biberonul sau mă grăbesc acasă direct de la serviciu doar pentru a fi la timp pentru masa de după-amiază. Am decis că, după ce mă întorc la muncă, îmi voi hrăni fetița cu o formulă pentru sugari și o voi alăpta numai înainte de culcare și dimineața. O mică plăcere pentru mine și copilul meu la începutul și la sfârșitul zilei.

Desigur, eram foarte îngrijorată că fetița va renunța la sân. S-a dovedit însă că cea mai mare și singura problemă a fost găsirea unui biberon și a unei tetine potrivite. Când fetița mea a primit în sfârșit setul ideal, a băut formula cu plăcere și, surprinzător, i-a plăcut de la început. După un timp s-a dovedit că bebelușul meu a preferat formula în locul laptelui matern și, prin urmare, după câteva săptămâni, am încetat complet alăptarea.

Decizie externă

Încă din timpul sarcinii m-am luptat cu o anemie severă. Doctorul care mi-a urmărit sarcina mi-a promis că starea mea se va îmbunătăți după naștere. Totuși, la ceva timp după naștere am fost nevoită să renunț la alăptare, pentru că, în ciuda unei diete speciale și a unor formule de vitamine, anemia s-a agravat. A fost o decizie foarte dificilă, mai ales pentru mine, deoarece de la începutul sarcinii am presupus că îmi voi alăpta copilul cel puțin un an. A fost foarte greu pentru mine și pentru băiețelul meu, care cu siguranță mi-a simțit nervozitatea și disperarea. Regretam că nu mai puteam să-l alăptez. Timp de câteva săptămâni m-am simțit o mamă inutilă și rea, dar după un timp am găsit bucurie în hrănirea cu biberonul. Îmbrăcând bebelușul, vorbind și petrecând timp cu el, îi arătam iubire și afecțiune. Și asta contează cel mai mult!

Cu toate acestea, mă bucur că în ciuda stării mele am putut să alăptez primele 3 luni, care sunt cele mai importante pentru copil. În acea perioadă bebelușul primește cea mai mare cantitate de anticorpi prin laptele matern.

Fără înțărcare

Am încercat să-mi înțarc băiețelul de câteva ori. Prima dată, când avea șase luni. Nu urma să mă întorc la muncă, dar nu voiam să mă simt atât de legată, să stau acasă și să respect un program strict de alăptare. Plină de nerăbdare, am cumpărat cea mai bună formulă de pe piață și un set de biberoane și apoi... a început. Băiețelul meu nici voia să se uite la biberon, să nu mai pomenim de formulă, după care (chiar și după o înghițitură) devenea isteric și vomita. După câteva încercări, am ajuns la concluzia că nu va funcționa și am renunțat, plănuind să încerc din nou după câteva săptămâni. Acum cred că ar fi fost prea devreme pentru el. A fost greșeala mea. După aceea, de fiecare dată când am încercat să-l înțarc, rezultatul a fost același: plâns și nervi. Așa că am renunțat. Când băiețelul a mai crescut puțin, am încercat să-i explic că e prea mare pentru alăptare, dar s-a supărat și nu a vrut să mănânce nimic o zi întreagă. Reacționa doar la sân. După vârsta de 2 ani, într-o zi a refuzat pur și simplu sânul. Și la fel în ziua următoare și apoi în următoarea. Părea că în sfârșit a încheiat această fază și a decis să se înțarce singur. Am fost cu adevărat mândră de el.

O dată pentru totdeauna

Mi-am alăptat fetița mai mare timp de un an, iar pe băiatul mai mic timp de un an și jumătate. Cu toate acestea, în ambele cazuri am înțărcat bebelușii într-un mod similar. A fost o metodă dovedită a prietenei mele, mamă a trei copii. De fiecare dată când am decis să-mi înțarc copilul, am plecat câteva zile. Soțul meu și-a luat câteva zile libere pentru acea perioadă și a avut grijă de copil. I-a oferit primul biberon cu formulă de lapte.

Când mi-am înțărcat fiica, am mers la părinții mei pentru câteva zile, așa că nu a simțit că sunt prin preajmă și nu a încercat să forțeze alăptarea. Când mi-am înțărcat fiul, era vară. Am plecat cu fiica mea la mare pentru câteva zile, iar soțul meu împreună cu fiul nostru s-au dus la prietenii noștri într-o zonă rurală. Cu excursia băieților și numeroasele atracții de la țară, bebelușul nu a fost agitat și nu a căutat sânul mamei.

Medicul mi-a prescris pastile speciale pentru a opri lactația. Am băut și ceai de salvie.

Recomandare: Dacă nu este necesar, nu întrerupeți alăptarea, decât din motive de sănătate sau dacă simțiți că alăptarea este o problemă pentru dumneavoastră. Nu trebuie să alăptați doar pentru că vă cere cineva, dar nici să înțărcați copilul sub presiunea celorlalți. Din proprie experiență, știu că este o decizie dificilă și nu merge întotdeauna așa cum ne-am dori. Înainte de a vă înțărca copilul, gândiți-vă și dacă acesta este suficient de mare pentru a se despărți de sânul mamei și nu vă gândiți doar la ceea ce este convenabil pentru dumneavoastră. Înțărcarea imediată „forțată” sau înțărcarea cu ajutorul a diverse trucuri poate fi dificilă atât pentru mamă, cât și pentru copil. Totuși, fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare și doar dumneavoastră veți ști ce este mai bine pentru el. În cazul copiilor mai mari care nu pot renunța la sân, le puteți explica cu calm de ce încetați să alăptați. Probabil că o singură discuție nu va fi suficientă, dar consecvența este cheia. Succes!