Plânsul bebelușului este tulburător pentru toți părinții. Ei se întreabă ce anume cere copilul în mod constant atât de disperat. Plânsul este modalitatea bebelușului de a cere ajutor și de a semnala nevoi nesatisfăcute. Nou-născuții plâng de obicei când le este foame sau au scutecul ud. De asemenea, plâng înainte de culcare dacă sunt excesiv de obosiți sau prea entuziasmați pentru a adormi.
Bebelușii de câteva săptămâni plâng când sunt lăsați singuri, când nimeni nu îi îmbrățișează sau nu le acordă atenție. Le lipsește contactul fizic și căldura altui corp uman. Prin urmare, îmbrățișarea este modalitatea ideală de a opri lacrimile bebelușului.
Copiii plâng și când le este cald sau frig. Verificați dacă ceafa bebelușului nu este transpirată sau prea rece. Plânsul poate fi, de asemenea, legat de durere sau frică. Durerea poate fi cauzată de: îmbrăcăminte sau poziție inconfortabilă, constipație, indigestie sau erupție cutanată. Bebelușul se poate teme de zgomote puternice sau de mișcări bruște cu care nu este obișnuit. Iar uneori copilul plânge pur și simplu pentru că se plictisește și vrea să se joace cu dumneavoastră.
Plânsul se intensifică atunci când bebelușul are 6-7 luni și se confruntă cu tot mai multe provocări noi. Eșecurile inițiale în dobândirea de noi abilități pot provoca frustrare, furie și descurajare exprimate prin plâns. Ajutați-vă copilul și încurajați-l să încerce altceva, ceva puțin mai ușor. Acest lucru îl va face să uite de frustrarea lui.
Când copilul plânge tot timpul, s-ar putea să vă simți neajutorată și să vă întrebați continuu „de ce?”. Este nevoie de timp pentru a învăța cum să interpretați diferite tipuri de plâns, iar procesul de învățare nu este ușor. Prin urmare, nu vă învinovățiți că nu puteți interpreta imediat și corect semnalele bebelușului.